1 (Întru sfârşit, fiilor lui Core, spre înţelegere.) Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
2 Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit.
3 Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei.
4 Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob;
5 Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
6 Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui.
7 Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.
8 Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac.
9 Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre;
10 Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.
11 Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai risipit;
12 Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit când l-ai vândut.
13 Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;
14 Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare.
15 Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit,
16 De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului.
17 Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legământul Tău
18 Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta,
19 Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii.
20 De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin,
21 Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii.
22 Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere.
23 Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda până în sfârşit.
24 Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?
25 Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru.
26 Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău. |